Am abandonat total adresa de mail de la Yahoo - mai sterg uneori spamul dar in principal e casuta messengerului. In schimb gmail-ul este accesat de cel putin 10 ori pe zi.

Inca o data mi s-a confimat astazi eficienta gmail-ului - se incarca rapid, nu ma streseaza cu un omulet dansator de fiecare data cand ma logez, are culori dragute (da, conteaza, galbenul bananei si violetul caracatitei imi da migrene). In plus e facut ca sa fie folosit - e intuitiv, interfata minimalista, stergi/clasezi/citesti mesaje fara stres, sortezi, cauti. Iata o chestie minora dar care m-a enervat azi la yahoo - am primit un mail de spam. Genul citat dintr-o carte la inceput (ca sa pacaleasca filtrele) si pe urma publicitate din plin. Pe gmail ma uitam la adresa (tii mouse-ul peste nume si ca tool tip iti arata adresa) si daca era generata aleator il stergeam direct. Pe Yahoo a trebui sa intru ca sa ma asigur, pierzand timp si expunandu-ma virusilor. Nu exclud ca se poate face si in Yahoo chestia asta - dar chiar trebuie sa existe o alta cale decat cea mai simpla ?

Apropo, daca aveti nevoie de cont pe gmail am cam 90 de invitatii de dat - scrieti adresa de mail intr-un comentariu si o sa va trimit una.

Last year, on the 30th of September me and my girlfriend set out for a little road trip so we decided to pick up some cash. On our way out of town we passed by a Barclays ATM and Irina got my card. Twenty seconds later she returns smiling happily (I was in the car at the time, trying to park the car) - unfortunately without the money. I return to get it - but too late - the atm eats them before I can get the banknotes in my hand. Well, no problem - I use the card again and we go on our way - thinking the atm has the intelligence to reset the last transaction.

Everything is almost forgotten until two weeks after I get my banks statement - twice the sum (50 euros) was deducted. I schedule a pass by the bank’s office (the atm was positioned inside the office) and I figured this shouldn’t take long. How wrong I was !

I explain my situation - I made two transactions, one was not validated (I saw the money going in, no problem there) - so please refund me the 50 euros that the machine has in excess. I had the statement with me so the hours, card number and sums were easy to verify.

And here it begins : an older well dressed lady (and rather disgusted by my t-shirt and jeans outfit) explains me I have to make an official request (No problem!) BUT at my bank, with my counselor so he can pass the request by channels to their bank ! At this point I’m a little lost - why can’t they verify that there are 50 euros more in the atm than there should be ? After all, the transactions should be logged - it is easy to see that the money comes from my card.

Nope !

After a few minutes of argumentation the lady wins with the final statement: “this is how it is !”. I go to my bank (luckily my office was at about 300 meters away), convince everybody I’m not crazy - finally David, the guy that’s responsible for me prints a signed and legalized (!) statement. Back to Barclays’ - “It isn’t enough - they must DEMAND that we return the money”. Again I’m at a loss - I try to explain it is me that’s demanding the refund, not them - after all, it is my money. Same “we can’t do anything” argument as before - so I’m back to my bank and I ask David to call the woman (tr: she-devil/idiot). She happily explains he needs to write a letter asking for my money. Nothing more ! We write a letter on a nice official bank paper (header and everything), we both sign it and I’m back on the road. Finally the minion admits it should be ok - I have to write another reclamation and she takes everything “for our internal department”. I leave feeling a little steamed from going back and forward for 30 minutes, but hey, at least it’s solved.

Or is it ?
Two months later (late November) still nothing. Now, I could say it is a life lesson and leave it at that - but they got to me with their stupid rules so I’m decided to see this one through. I call asking about the refund. Surprise, surprise - nobody knows everything. Luckily (if luck means being beaten to a pulp with the bat of merciless stupidity) I get the same lady. She informs me my bank needs to do an inquiry to their bank about the progress - I cannot ask it myself. It takes a few seconds to sink in -

“I can’t ask why your bank isn’t refunding my own money ?”
“Yes, you can, but the request must be made by your bank”.

And this is where she gives me the final argument “It’s normal for a bank to take care of its customers - we take care of our own; in your counselor’s place I would be happy to do it“. At this point I’m almost laughing and yelling :
“But I’m your customer - I used your atm and you haven’t helped me at all”.
Anyway - she finally takes David’s number so she’ll call him and promises to call me back after. She doesn’t.

We now zoom to the present day - of course, still no refund, and a week ago I talked with David - he doesn’t know anything. I call Barclays gain - same lady (stupid b***h).

“We have to re-launch the request - I’ll need the information again because I can’t find the file”. I give it to her (I’m trying not to mumble any swear words between spelling my name). Finally, the magical sentence “We’ll call you”.

I’m waiting …

Google :

• “baltoiu sergiu” / “sergiu baltoiu” - clar, pe primul loc - (chiar daca in prima varianta blogul e pe locul 4)
• “baltoiu” - locul 5 - diploma CISCO, locu 7 - blogul
• “sergiu” - mi s-a luat dupa primele 3 pagini de rezultate

Yahoo :

• nume complet - primul loc (evident )
• “baltoiu” - locul 2, cu blogul !
• “sergiu” - locul 10, tot blogul !

Concluzia : iubesc Yahoo-ul !

Asa ca iata raspunsul cel mai bun pe care il pot da: Imi place aici pentru ca sunt aici, pentru ca am ales sa fiu aici si pentru ca nu m-am decis inca sa plec. Nu cred ca un loc este fundamental mai bun decat celalalt, asa ca nu are rost sa discutam. Imi place aici pentru ca acolo esta inca departe.

Cred ca o schimbare a proverbului “Iarba de dincolo de gard este mai verde” e mereu binevenita !

Totusi inainte de a ma abera cu episodul de ieri, trebuie putin explicat. In general administratia universitatilor franceze e eficienta - nu te ajuta dar macar nu iti pun bete in roate. Dupa cateva rendez-vous-uri cu trei-patru secretare dai de capatul oricarei probleme - chit ca astea mai uita si mai faci odata drumul. Dar nu par a fi chitite contra studentilor (vezi Automatica & secreteriat).
Asa ca mare mi-a fost fericirea in toamna anului 2005 dupa ce am scapat de sustinerea proiectului final - o saptamana mai tarziu sun tanar si inconstient la secretariat.

“Saru’mana! As dori sa va intreb de diploma …”
“Buna ziua ! A, pai va pot da o adeverinta !”
“Dar despre diploma, se mai stie ceva ?”
“Stiti, la master au participat studenti de la doua facultati, asa ca mai ia putin pana se decide formatul, formularea … Nu stim exact cand va fi gata.”
“Foarte bine, o sa trec sa luni sa iau adeverinta, la ora …”

Dupa o luna, sun iar (octombrie 2005). Nu, diploma nu e gata “stiti, marimea diplomei …”, dar “va pot da o adeverinta”. De ce nu ? Poate mai am nevoie in viitor, asa ca mai iau una. 14 decembrie (poate cu mos Craciun pe drum ?) - nope, nu inca. Dar oamenii se inteleg pe o ceremonie de inmanare … si dau adeverintele ca pe painea calda.

Ma prind cam cum merge treaba, si schimb tactica - sun peste 3 luni. Ca de, asa sunt sigur.

Februarie 2006 - nu, decid fontul, dar au adeverinte. Aprilie 2006 (nu eu, un coleg care paraseste Franta, poate definitiv, ca eu m-am prins de orar :D) - nu inca, dar e pe vine. Poate o adeverinta - la ce dracu ii ajuta ? O inrameaza ? Iunie 2006 - nu, dar au adeverinte calde, tocmai scoase de la cuptor (mah, astia sunt platiti pe bucata distribuita ???). August 2006 - tipa e in concediu, raspunde altul. Extaz ! S-a decis fontul si sigla, mai dureaza max o luna si vor incepe sa le dea ! Hai ca inaintam.

Ieri, 4 septembrie 2006. A trecut un an si aproape jumate de cand nu am mai trecut prin holurile acelei facultati. Cu un zambet de Hitler examinand harta Poloniei ridic receptorul:

“Buna ziua! Stiti, am fost student la master in 2004, si vroiam sa va intreb de diploma”
“A, pai pot sa va dau o adeverinta” (deja am cosmaruri pe tema asta)
“Nu, ma interesa diploma in sine”
“Nu este gata - s-a produs o schimbare in deciziile luate (!) si va trebui sa ne intrunim ca sa stabilim formatul (!!), fontul (!!!) si sigla (!!!!). Ne gandeam sa facem o ceremonie prin 2007, ca asa e dragut”
“…” (subtitrare : ‘tui mama masii de ratati, copiii si neamul lor …”)
“Stiti, ia timp sa luam aceste decizii …”

Poate postum …

chat_detectives_agent_ksn: Ever wondered what your significant other does online when you aren’t around? Would they flirt with other people or even cheat if given the right opportunity? Mine did… Wanna find out just how faithful they would be in the face of temptation?

Lasand exagerarile deoparte, as dori sa inteleg cum testeaza partea cu inselatul - unul dintre “detectivi” e dispus sa incerce pe viu ? Sau se refera la cyber-sex ?

Nu foarte magulitoare definitia, asa cum Vasile m-a luat peste picior - dar cam prea rapid pentru gustul meu, motiv pentru care am completat dictionarul cu “definitia” sa :

vasile - A kind of bird found in Romania, near the Brasov city, very similar to the humming bird - emits a high pitch squeel every 20 seconds, while trying to attract a mate. Very thin, usually eats like crazy trying to put some wight for the winter.The feathers are usually a strange red - brownish color that helps it blend in with the pine cones and not get spotted.Usually very annoying for its sound and droppings smell, it has been almost entirely killed as a species. A few are still living in the balcanic area and there is even a confirmed presence in Paris, France. Example : I saw a small vasile flying around the Eiffel tower.

Care este definitia voastra ?

Ce pot sa spun ? Sunt fericit ca o sa imi revad parintii, orasul natal si casa de la tara; ca o sa revad macar o parte dintre prieteni si ca iarasi voi fi uimit ca toata lumea vorbeste romana.

Dovada a productivatatii de azi, iata lista de lucruri pe care de-abia astept sa le regasesc :

• pepeni zemosi si buni
• merdenele cu branza
• colegii din liceu si glumele noastre vechi dar care inca ne fac sa sughitam de ras
• via de la tara, verde si plina de struguri, ca si livada si campul pe care il munceam in liceu
• cainele de la tara, care nu ma mai recunoste si incearca uneori sa ma muste
• mici, mamaliga cu branza, ciorba de perisoare si de stevie
• vacantele de vara tihnita, cu Asimov la umbra unui stejar
• prietenii din facultate, berile pe acoperisul caminului si laptele cu miere din “Pirahnia”

E greu sa nu cazi putin in butoiul cu nostalgie … dar sa nu divagam - vroiam sa va spun ca probabil nu voi posta mare lucru in timpul asta. Poze dupa, distractie placuta pe timpul asta si pentru cunoscutii pe care nu ii contactez - scuze, dar probabil timpul nu imi va permite sa va revad pe toti. Nu va sfiiti totusi sa imi trimiteti un mail sau sa ma sunati - ma voi bucura sa aud de voi !

Acu’, problema ! Sa il iau acasa, mi-e ca nu rezist sa nu ii dau drumul - si sa nu tentam spiritele slabe, ca nu mai am bani de laptop nou acu ! Sa il las, nu-mi vine - parca am auzit printre muncitorii care trec dimineatza si romani, si nu vreau sa se strice reputatia neamului (nu ca francezii n-ar fi lipiciosi la degete). Mai parcurg odata genealogia puslamalei, var laptopul in ghiozdan, ghiozdanul sub o geanta si tot mormanul sub masa, fac o cruce si o zbughesc spre casa. Om vedea maine …
PS - Tot imi pare rau ca nu am luat scula - ce fata ar face pramatia dimineatza cand laptopul lipseste din vina lui