Rabbit’s hole

O pauza

A trecut ceva timp de cand nu am mai postat, si intre timp mai multe s-au intamplat. Pentru moment, ajunge un “Bravo Romania !” si o pereche minunata de ochi :

Dupa ploaie

Chiar vantul a incremenit
In locu-acelea mult umbrit
Doar valurile canta-ncet
O oda soarelui siret.

Rubin dosit, pierdut in nori
De stropi uriasi scuturatori,
Saluta tarmul pangarit,
De ploia fara de sfarsit.

Suava salcia pe rand,
Pe coama valuri mangaind,
Priveste-n zare fara dor
Astru-l saruta incetisor.

Pe la noi nu-i ca la voi / creste fanul mai vioi

Si am mai fost odata pe meleagurile natale saptamana trecuta. Doar asa, ca sa vad ce mai fac ai mei, ce mai e prin Bucuresti si ca sa iau o tona de acte. Nu de alta, dar Ambasada Romaniei la Paris e cea mai profitabila afacere pe care am vazut-o. Pentru ei. Cer astia 50 de euro pentru CEREREA de schimbare de pasaport. 40 pentru imputernicirea altcuiva de a o face. 70 pentru traducerea unei pagini ! Mai ca iti vine sa te intrebi daca bietul traducator nu o scrie cu sangele propriu. Si mai au nevoie si de o luna pentru regimul de urgenta si trei in regim normal pentru orice act. Am impresia ca le creeaza din aer. Cu incantatii !

Ca sa revenim - lasati naibii ambasada - rezolvati-va toate actele odata (traduceri, legalizari, acte de nastere, pasaport etc) direct in Romania ! E mai ieftin …

“Pot sa va dau o adeverinta !”

Se ia una bucata scoala franceza de mare prestigiu - de exemplu Ecole Polytehnique. E mare, e frumoasa, cu multe dependinte si facilitati, dar are un defect : e populata. De studenti si de angajati. Dau ieri telefon sa intreb de diploma de master ( bucata aia de hartie frumos colorata utila pe post de hartie igienica) - nu de alta, dar am fost promotia 2004 si inca n-am vazut-o la fata. Sunt fericit - simt ca se apropie momentul intalnarii. Dar simt prost.

Totusi inainte de a ma abera cu episodul de ieri, trebuie putin explicat. In general administratia universitatilor franceze e eficienta - nu te ajuta dar macar nu iti pun bete in roate. Dupa cateva rendez-vous-uri cu trei-patru secretare dai de capatul oricarei probleme - chit ca astea mai uita si mai faci odata drumul. Dar nu par a fi chitite contra studentilor (vezi Automatica & secreteriat).
Asa ca mare mi-a fost fericirea in toamna anului 2005 dupa ce am scapat de sustinerea proiectului final - o saptamana mai tarziu sun tanar si inconstient la secretariat.

“Saru’mana! As dori sa va intreb de diploma …”
“Buna ziua ! A, pai va pot da o adeverinta !”
“Dar despre diploma, se mai stie ceva ?”
“Stiti, la master au participat studenti de la doua facultati, asa ca mai ia putin pana se decide formatul, formularea … Nu stim exact cand va fi gata.”
“Foarte bine, o sa trec sa luni sa iau adeverinta, la ora …”

Dupa o luna, sun iar (octombrie 2005). Nu, diploma nu e gata “stiti, marimea diplomei …”, dar “va pot da o adeverinta”. De ce nu ? Poate mai am nevoie in viitor, asa ca mai iau una. 14 decembrie (poate cu mos Craciun pe drum ?) - nope, nu inca. Dar oamenii se inteleg pe o ceremonie de inmanare … si dau adeverintele ca pe painea calda.

Ma prind cam cum merge treaba, si schimb tactica - sun peste 3 luni. Ca de, asa sunt sigur.

Februarie 2006 - nu, decid fontul, dar au adeverinte. Aprilie 2006 (nu eu, un coleg care paraseste Franta, poate definitiv, ca eu m-am prins de orar :D) - nu inca, dar e pe vine. Poate o adeverinta - la ce dracu ii ajuta ? O inrameaza ? Iunie 2006 - nu, dar au adeverinte calde, tocmai scoase de la cuptor (mah, astia sunt platiti pe bucata distribuita ???). August 2006 - tipa e in concediu, raspunde altul. Extaz ! S-a decis fontul si sigla, mai dureaza max o luna si vor incepe sa le dea ! Hai ca inaintam.

Ieri, 4 septembrie 2006. A trecut un an si aproape jumate de cand nu am mai trecut prin holurile acelei facultati. Cu un zambet de Hitler examinand harta Poloniei ridic receptorul:

“Buna ziua! Stiti, am fost student la master in 2004, si vroiam sa va intreb de diploma”
“A, pai pot sa va dau o adeverinta” (deja am cosmaruri pe tema asta)
“Nu, ma interesa diploma in sine”
“Nu este gata - s-a produs o schimbare in deciziile luate (!) si va trebui sa ne intrunim ca sa stabilim formatul (!!), fontul (!!!) si sigla (!!!!). Ne gandeam sa facem o ceremonie prin 2007, ca asa e dragut”
“…” (subtitrare : ‘tui mama masii de ratati, copiii si neamul lor …”)
“Stiti, ia timp sa luam aceste decizii …”

Poate postum …